Se afișează postările cu eticheta Izvorul Tămăduirii în iconografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Izvorul Tămăduirii în iconografie. Afișați toate postările

joi, 12 aprilie 2018

Izvorul Tamaduirii in iconografie




In icoana sarbatorii Izvorul Tamaduirii, Maica Domnului si Hristos se afla intr-un bazin asemanator cu o cristelnita, vasul in care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentata cu mainile inaltate, semn al rugaciunii, iar Mantuitorul binecuvantand cu ambele maini, ca raspuns al rugaciunilor maicii Sale. Din bazin izvoraste apa care are darul tamaduirii bolilor sufletesti si trupesti.

Aceasta icoana exprima ideea ca Fecioara L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. De altfel, insusi Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie" (In. 4, 10; In. 7, 38).
Icoana „Izvorul Tamaduirii” a Maicii Domnului, vineri In Saptamana Luminata este unul din praznicele iubite de cei aflati in nevoi fizice.
Am sa insist in continuare pe originea locului din Istambul,locuri vizitate de mine.

Icoana „Izvorul Tamaduirii” Infatiseaza realitatea existentei unui izvor minunat, In apropiere de Constantinopol (Istanbul), cunoscut Inainte de sec. V. In Icoana, central, apare un potir urias din piatra, cu apa, din care rasare Preasfanta Fecioara cu Pruncul Sfant In brate. In unele variante ale icoanei, potirul are marginea de sus In forma de cruce – si, conform unelor surse, asa aveau forma vasele de botez din primele secole crestine.

Izvorul Tamaduirii ,manastirea Brancoveni

Langa Maica Domnului, In cateva reprezentari iconografice ale „Izvorului Tamaduirii”, apar si Sfintii Arhangheli, iar la baza potirului cu apa sunt multi oameni veniti pentru revigorare sufleteasca si trupeasca.

Asadar, se stia din vechime ca langa Poarta de Aur a Constantinopolului curge un izvor unde se Intampla minuni. Locul era pazit de Nascatoarea de Dumnezeu. Se afla Intr-o dumbrava de chiparosi, dar cu trecerea timpului apa izvorului s-a tulburat si el a cazut In uitare.

Intr-o zi, viitorul rege Leo (Leon) Marcellus, razboinicul, a trecut prin dumbrava si a Intalnit un om orb care se dezorientase. El l-a ajutat si s-a dus sa caute apa pentru orbul Insetat. A auzit o voce care i-a spus „Leon, nu cauta departe, apa e aproape”. Cu toate acestea, Leo nu a gasit izvorul prea curand

. Din nou vocea i-a zis: „Rege Leo, mergi si afla izvorul, cu care sa potolesti setea omului. Dar apoi unge ochii lui cu noroi de la izvor, si atunci veti afla cine sunt eu, care de mult timp binecuvintez acest loc. Apoi In scurt timp te voi ajuta sa ridici aici o biserica In numele meu, iar toti cei care vor veni aici, chemand numele meu cu credinta, vor primi raspuns la cererile lor, si eu Ii voi vindeca.”

Leo a facut Intocmai, iar orbul si-a recapatat vederea. El s-a Intors In Constantinopol, slavind puterea rugaciunii Maicii Domnului pentru credinciosi.

Izvorul tamaduirii din biserica cu acelasi hram din Istanbul

Evenimentul s-a petrecut In timpul Imparatului Marcian (391-457).
Dupa el, a urmat la tron Leo (Leon) Marcellus (457-473), care nu a uitat acea voce si acea vindecare, si nici acea profetie cu privire la el Insusi (ca va ajunge rege). El a ordonat ca izvorul sa fie curatat de mal, sa se construiasca terasamente pentru a-l izola de alte izvoare din apropiere, iar apa a fost captata Intr-un bazin mare, de piatra, circular. Mai sus de acesta s-a ridicat o biserica In cinstea Maicii Domnului.

Izvorul a fost numit de Imparat „datator de viata” sau „tamaduitor”. Un alt Imparat, Iustinian cel Mare (527-565), a beneficiat de harul izvorului. El suferea de edem. Intr-o noapte, a auzit o voce care i-a spus: „Rege, nu te vei Insanatosi pana cand nu vei bea din izvorul meu”. Regele nu stia despre ce izvor este vorba si a cazut In deznadejde. Pe parcursul zilei, Maica Domnului i-a vorbit iarasi si i s-a aratat: „Rege, mergi la izvorul meu, bea si vei primi sanatate, ca mai Inainte”. Bolnavul a ascultat voia Maicii Domnului, a gasit izvorul, a baut, si s-a Inzdravenit. Langa biserica ridicata de Leo (Leon), a ridicat un alt maret lacas, devenit manastire.

In sec. XV, cand Constantinopolul a cazut In mainile turcilor, biserica de la izvorul tamaduirii a fost distrusa, iar materialele de constructie folosite la ea au fost preluate pentru moscheea sultanului Baiazid. Locul bisericii a fost acoperit cu pamant si piatra, Incat nici macar urma fundatiei nu s-a mai cunoscut. Zona Invecinata s-a transformat In cimitir musulman, iar langa ruinele bisericii a fost postata o santinela, ca niciun crestin sa se mai apropie.
Treptat, interdictia s-a ridicat, iar crestinii au ridicat o noua bisericuta la izvor. Dar si aceasta a fost daramata, In 1821. S-au Incercat noi curatari ale izvorului si s-au consemnat noi minuni (zece din perioada 1824-1829).

Izvorul Tamaduirii ,manastirea DERVENT

In timpul sultanului Mahmud, ortodocsii aflati sub ocupatie au primit dreptul de a savarsi liber serviciile religioase. Atunci s-a ridicat pentru a treia oara o biserica la izvor. In 1835 ea a fost sfintita de patriarhul ecumenic Constantin, In sobor. Langa ea s-a construit si un spital, ca si o casa pentru saraci. Musulmanii au Inceput sa respecte locul si sa primeasca si ei ajutor de la „izvorul Maicii Domnului”, a carui apa ei o numesc „apa Sfintei Maria”. Ultima distrugere a bisericii s-a facut In 1955, tot de catre turci. In prezent la izvor este ridicata o mica biserica, iar izvorul lucreaza pana azi tamaduiri.
zvorul ajuta oameni din toate categoriile sociale: regi, patriarhi, dar si oameni simpli, de toate religiile. Se cunosc cazuri de vindecari In randul armenilor, catolicilor si musulmanilor.

Pe langa evenimentele relatate, legate de izvorul real, tamaduitor, Icoana prezinta Potirul cu apa cea vie – Hristos, Izvorul vietii vesnice.

Sarbatoarea de astazi este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente. Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut. E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos. Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de pomana, a ingriji locurile de veci.

miercuri, 22 aprilie 2015

Izvorul Tămăduirii în iconografie


 

În fiecare an, ziua de vineri a săptămânii Luminate este închinată Maicii Domnului cea care este izvor tămăduitor al tuturor b...olilor sufletești și trupești. De-a lungul timpului pictori iscusiți au încercat să surprindă și să redea cu ajutorul culorilor taina ce învăluie acest Praznic.
În centrul icoanei, într-un vas baptismal cu revărsări de apă, stă Maica Domnului având mâinile întinse către cer. În fața ei este reprezentat Hristos, ca prunc, Cel ce a venit în lume să ne mântuiască și să ne vindece sufletele de rănile păcatului. Prin prisma acestui fapt, Maica Domnului, ca ceea Ce L-a născut, este izvor de tămăduire și a bolilor sufletești. Din acel loc, pruncul Iisus binecuvintează pe cei ce cu credință aleargă către Maica Sa.
Potrivit Erminiei Bizantine (carte normativă în ceea ce privește iconografia bizantină), El poate ține în mâna stângă sau la piept, o Evanghelie deschisă în care scrie: „Eu sunt apa cea vie!", făcând trimitere la relatarea Sfântului Evanghelist Ioan 4, 4-12, cea în care Mântuitorul poartă o conversație cu femeia samarineancă: „Dacă ai fi ştiut darul Lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie". În baza acestei afirmații, Imnul Acatist spune despre Maica Domnului că este „piatră care adapă pe cei însetați de viață" sau „izvor al râului celui cu ape multe".
Tot Erminia Picturii Bizantine ne pomenește de doi îngeri, ce stau în văzduh, unul de-a dreapta și altul de-a stânga Maicii Domnului, punându-i pe cap coroană și încununându-o ca Împărăteasă a cerului. În cealaltă mână, îngerii țin câte un sul de hârtie în care sunt scrise cântări de laudă Celei Preacurate: „Bucură-te izvorul cel neîntinat și purtător de viață!", respectiv „Bucură-te crin preacurat și de Dumnezeu primitor!".
În ceea ce privește vasul central, el poate fi reprezentat ca un potir uriaș din care curge apă într-un bazin de piatră. În unele variante ale icoanei, acest vas, sau chiar bazinul de piatră, are marginea de sus în forma Sfintei Cruci, amintindu-ne astfel de forma vaselor de botez din primele veacuri creștine.
Coborându-ne privirea în partea de jos a icoanei, vedem de-o parte și de alta a bazinului, mulțime de oameni: arhierei, preoți, împărați și împărătese, oameni de rând, bolnavi și slăbănogi, spălându-se sau bând apa cea dătătoare de vindecare. După cum știm, Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii și, implicit, icoana reprezentativă își au sorgintea într-o minune pe care Maica Domnului o săvârșește în apropierea Constantinopolui, în secolul al-V-lea, asupra unui orb. Se întâmpla cu puțin timp înainte ca Leon cel Mare să devină împărat. Pe când acesta se plimba printr-o pădure, se întâlnește cu un bătrân orb care îi cere apă. Viitorul împărat, ghidat fiind în chip minunat de Maica Domnului care îi și făgăduiește că în curând va ajunge să conducă Imperiul, găsește un izvor de apă din care bând orbul și spălându-și fața își recapătă vederea. Din acel moment și până în ziua de astăzi, numeroși credincioși s-au întors vindecați de la acel izvor minunat prin rugăciunea și mijlocirea Maicii Domnului. Pictorul creează un arc peste timp și încearcă astfel să surprindă într-o singură imagine întreaga istorie a Izvorului Tămăduitor.
Icoana Izvorului Tămăduirii o găsim atât în reprezentările murale, pe cupola Aghiazmatarelor, dar și ca icoană propriu-zisă întâlnită cu precădere pe iconostasele Bisericilor care poartă acest hram.

Teodor Cenuşă

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

BIBLIA ORTODOXĂ