Ce sunt icoanele?

Prin intermediul icoanelor, oamenii contemplă Împărăția lui Dumnezeu și intră într-un dialog direct cu divinitatea, căci așa cum afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „icoana reprezintă o veritabilă fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față”.coanele, așa cum vedem din etimologia cuvântului (εἰκών– imagine în oglindă, reprezentare vie), sunt imagini, reprezentări fie ale lui Dumnezeu în Treime, fie ale Mântuitorului Iisus Hristos, fie ale sfinților sau ale îngerilor. Ele împodobesc bisericile și casele noastre, nu doar datorită caracterului lor estetic, ci și caracterului lor liturgic - pentru că, fiind imagini sacre, ne dau sentimentul real al prezenței lui Dumnezeu sau a sfântului reprezentat în icoană.

Prin intermediul icoanelor, oamenii contemplă Împărăția lui Dumnezeu și intră într-un dialog direct cu divinitatea, căci așa cum afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „icoana reprezintă o veritabilă fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față”.

Pentru că sunt reprezentări ale unor persoane sfinte, ele nu sunt realizate oricum, ci după criterii precise, impuse nu atât de regulile artei și ale culturii, cât de doctrina bisericii. Aceste criterii sunt cuprinse în așa numitele Erminii ale picturii, care ne arată cum trebuie zugrăvite diferite scene iconografice sau chipuri sfinte.

În iconografie, accentul nu cade asupra personalității artistului, ci asupra chipului sfântului, căutându-se a se exprima cât mai bine semnificația evenimentului pictat. Aceasta se înțelege și dacă ținem cont de faptul că icoanele exprimă în mod vizibil, cu ajutorul culorilor, Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce a făcut ca în decursul veacurilor icoana să mai fie numită și Biblie a neștiutorilor de carte.

Așezarea icoanelor de pe catapeteasmă

     Catapeteasma poate fi descrisă drept o carte deschisă, al cărei conţinut este zugrăvit prin imagini plastice. În timpul slujbei, cei aflaţi în biserică văd desfăşurat, înaintea lor, tabloul întrupat vizual al Scripturii Legământului celui vechi şi al celui Nou și, în acest fel, toată istoria Bisericii.

Iconostasele bizantine nu aveau mai mult de două sau trei rânduri de icoane. Sub această formă şi cu acelaşi înţeles simbolic, iconostasul a trecut în Rusia. Aici i-au fost aduse o serie de modificări importante, atât prin înmulţirea rândurilor de icoane, cât şi prin aşezarea şi distribuirea acestora.

Funcţia principală a catapetesmei este aceea de a sugera, de a transmite mesajul unei alte dimensiuni spirituale. De aceea, era imperios necesar ca în zugrăvirea icoanelor cu multe personaje să se păstreze o anumită simplitate şi o claritate a compoziţiei, un caracter generalizator al liniilor şi o deosebită forţă a culorii - condiţii fără de care ar fi fost greu ca aceste icoane să fie văzute şi descifrate de la distanţă.

Primul registru, de sus, este cel al patriarhilor, reprezentând Biserica Vechiului Testament, de la Adam la Moise, perioada de dinaintea Legii, prin persoana patriarhilor care au filacterii desfăşurate, cu texte potrivite. La mijloc e aşezată icoana Sfintei Treimi, cum i s-a înfăţişat lui Avraam, la stejarul Mamvri, care este cea dintâi revelare a lui Dumnezeu.

În rândul următor se pictează chipurile a doisprezece prooroci, având în mijloc pe Maica Domnului cu Pruncul dumnezeiesc în braţe, iar proorocii sunt înfăţişaţi întregi, stând în picioare, ori mai des numai bust, orientaţi spre icoana centrală şi purtând în mâini rulouri cu versete din profeţiile lor mesianice. Registrul al treilea este acela al lui Deisis - care, din greacă, înseamnă rugăciune. Îngerii şi sfinţii (apostolii, urmaşii lor – episcopii, călugării, mucenicii, etc.) sunt aşezaţi într-o ordine bine stabilită în raport cu subiectul central: icoana tripartită Deisis.

Registrul al patrulea este cel al sărbătorilor și reprezintă perioada Noului Testament, aceea a harului. Sărbătorile sunt în număr de douăsprezece: Buna Vestire, Naşterea Domnului, Tăierea-împrejur, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Schimbarea la Faţă, Adormirea Maicii Domnului, Naşterea Maicii Domnului, Înălţarea Sfintei Cruci şi Intrarea în biserică sau Aducerea la templu a Sfintei Fecioare. La mijlocul registrului se pictează Învierea Domnului ori Cina cea de taină.

Rândul de jos al iconostasului este local. Obligatoriu, în acest rând sunt prezente imaginile Mântuitorului şi ale Maicii Domnului cu Pruncul. Registrele iconostasului reflectă o armonie deosebită, asemănătoare cu ierarhia duhovnicească a lumii zidite.