Ce sunt icoanele?

Prin intermediul icoanelor, oamenii contemplă Împărăția lui Dumnezeu și intră într-un dialog direct cu divinitatea, căci așa cum afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „icoana reprezintă o veritabilă fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față”.coanele, așa cum vedem din etimologia cuvântului (εἰκών– imagine în oglindă, reprezentare vie), sunt imagini, reprezentări fie ale lui Dumnezeu în Treime, fie ale Mântuitorului Iisus Hristos, fie ale sfinților sau ale îngerilor. Ele împodobesc bisericile și casele noastre, nu doar datorită caracterului lor estetic, ci și caracterului lor liturgic - pentru că, fiind imagini sacre, ne dau sentimentul real al prezenței lui Dumnezeu sau a sfântului reprezentat în icoană.

Prin intermediul icoanelor, oamenii contemplă Împărăția lui Dumnezeu și intră într-un dialog direct cu divinitatea, căci așa cum afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „icoana reprezintă o veritabilă fereastră prin care omul și Dumnezeu se pot privi față în față”.

Pentru că sunt reprezentări ale unor persoane sfinte, ele nu sunt realizate oricum, ci după criterii precise, impuse nu atât de regulile artei și ale culturii, cât de doctrina bisericii. Aceste criterii sunt cuprinse în așa numitele Erminii ale picturii, care ne arată cum trebuie zugrăvite diferite scene iconografice sau chipuri sfinte.

În iconografie, accentul nu cade asupra personalității artistului, ci asupra chipului sfântului, căutându-se a se exprima cât mai bine semnificația evenimentului pictat. Aceasta se înțelege și dacă ținem cont de faptul că icoanele exprimă în mod vizibil, cu ajutorul culorilor, Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce a făcut ca în decursul veacurilor icoana să mai fie numită și Biblie a neștiutorilor de carte.

Așezarea icoanelor de pe catapeteasmă

     Catapeteasma poate fi descrisă drept o carte deschisă, al cărei conţinut este zugrăvit prin imagini plastice. În timpul slujbei, cei aflaţi în biserică văd desfăşurat, înaintea lor, tabloul întrupat vizual al Scripturii Legământului celui vechi şi al celui Nou și, în acest fel, toată istoria Bisericii.

Iconostasele bizantine nu aveau mai mult de două sau trei rânduri de icoane. Sub această formă şi cu acelaşi înţeles simbolic, iconostasul a trecut în Rusia. Aici i-au fost aduse o serie de modificări importante, atât prin înmulţirea rândurilor de icoane, cât şi prin aşezarea şi distribuirea acestora.

Funcţia principală a catapetesmei este aceea de a sugera, de a transmite mesajul unei alte dimensiuni spirituale. De aceea, era imperios necesar ca în zugrăvirea icoanelor cu multe personaje să se păstreze o anumită simplitate şi o claritate a compoziţiei, un caracter generalizator al liniilor şi o deosebită forţă a culorii - condiţii fără de care ar fi fost greu ca aceste icoane să fie văzute şi descifrate de la distanţă.

Primul registru, de sus, este cel al patriarhilor, reprezentând Biserica Vechiului Testament, de la Adam la Moise, perioada de dinaintea Legii, prin persoana patriarhilor care au filacterii desfăşurate, cu texte potrivite. La mijloc e aşezată icoana Sfintei Treimi, cum i s-a înfăţişat lui Avraam, la stejarul Mamvri, care este cea dintâi revelare a lui Dumnezeu.

În rândul următor se pictează chipurile a doisprezece prooroci, având în mijloc pe Maica Domnului cu Pruncul dumnezeiesc în braţe, iar proorocii sunt înfăţişaţi întregi, stând în picioare, ori mai des numai bust, orientaţi spre icoana centrală şi purtând în mâini rulouri cu versete din profeţiile lor mesianice. Registrul al treilea este acela al lui Deisis - care, din greacă, înseamnă rugăciune. Îngerii şi sfinţii (apostolii, urmaşii lor – episcopii, călugării, mucenicii, etc.) sunt aşezaţi într-o ordine bine stabilită în raport cu subiectul central: icoana tripartită Deisis.

Registrul al patrulea este cel al sărbătorilor și reprezintă perioada Noului Testament, aceea a harului. Sărbătorile sunt în număr de douăsprezece: Buna Vestire, Naşterea Domnului, Tăierea-împrejur, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Schimbarea la Faţă, Adormirea Maicii Domnului, Naşterea Maicii Domnului, Înălţarea Sfintei Cruci şi Intrarea în biserică sau Aducerea la templu a Sfintei Fecioare. La mijlocul registrului se pictează Învierea Domnului ori Cina cea de taină.

Rândul de jos al iconostasului este local. Obligatoriu, în acest rând sunt prezente imaginile Mântuitorului şi ale Maicii Domnului cu Pruncul. Registrele iconostasului reflectă o armonie deosebită, asemănătoare cu ierarhia duhovnicească a lumii zidite.

DE CE AR TREBUI SĂ ARDĂ CANDELA PERMANENT ÎN CASA TA, ÎN FAȚA ICOANEI ?

.Când se arde candela, în faţa Sfintelor icoane, îngerul candelei, îngerul păzitor care stă mereu în casă cât arde candela, stă aici în casa ta şi dincolo te va întâmpina când sufletul pleacă din această lume materială.

...Stă deci atâtea zile cât ai ars candela în casa ta, pe care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar când sufletul tău va pleca dincolo, tot atâtea zile tu te plimbi prin Rai şi ai să te îndulceşti de acele bunătăţi, chiar dacă nu ai reuşit să te mântuieşti cât ai trăit pe pământ, şi numai după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ, numai atunci te duci la locul rânduit de Dumnezeu după faptele tale din viaţă.

..."Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore în şir, îngerul candelei îţi aduce şi sădeşte în grădina ta care o face în Rai, ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă, îţi aduce o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom dacă era ulei de măslin.

...Iată cum ţi-ai pregătit grădina ta în ceruri încă fiind tu în viaţă pe pământ.

..."Dacă ai aprins candela şi ai plecat de acasă şi între timp candela s-a stins, primul lucru pe care îl faci, spălându-te mai întâi pe mâini, este s-o aprinzi. Îngerul nu mai pleacă, iar dacă te iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mâhnit şi revine numai după ce tu o aprinzi din nou.

... Dacă tu ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă, chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări, adică se întâmplă, cu voia lui Dumnezeu, să mori pe drumuri sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumânare, cu lumina candelei te însoţeşte îngerul pe drumul de dincolo, se socoteşte deci că ai lumânare aprinsă şi nu mori în întuneric.

(Din sfaturile părintelui Nicolas, Mănăstirea Marea Meteora, Grecia)

HRANA PENTRU SUFLET: Icoana Schimbării la Faţă a Domnului

HRANA PENTRU SUFLET: Icoana Schimbării la Faţă a Domnului:





BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost la aceas...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

           Bucuria mea, cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic, s-a tinut in anul 787 la Niceea, pe vremea binecredincioasei imparatese Irina. Acest Sinod a statornicit odata pentru totdeauna cinstirea icoanelor, intemeiata pe marturii din Biblie si de la Sfintii Parinti, inca si pe pilda de netagaduit a minunilor savarsite prin Sfintele icoane. Pe langa minunile de mai inainte, episcopul Constantin al Ciprului a povestit si aceasta: Intr-o zi un pastor din cetatea Constantia, isi ducea turma la pasune si acolo a vazut o icoana a Maicii Domnului, impodobita toata cu flori de catre credinciosi. “Oare de ce i se dea atata cinstire unei picturi pe o panza?”, isi zicea pastorul care fusese amagit de ratacirea iconoclasta si o considera “chip cioplit” ca si sectantii din zilele noastre. El a lovit Sfanta icoana cu toiagul sau de pastor si a vatamat ochiul cel drept al Maicii Domnului. De indata ce s-a intors, pastorul s-a impiedicat de acelasi toiag si cazand si-a pierdut ochiul cel drept. Astfel vatamat, El s-a intors in cetate strigand cu lacrimi, ca l-a ajuns pedeapsa Nascatoarei de Dumnezeu. Asadar, “Dumnezeu nu se lasa batjocorit” (Galateni 6:7), dar nici sa fie batjocorita Maicuta lui Prea Sfanta nu ingaduie. La acest Sfant Sinod au participat 367 de Sfinti Parinti. Pentru rugaciunile lor, Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un Bun și de oameni Iubitor!

                                                                                                                            Amin si Aliluia!

                                                                                                                              Preot Ioan .

Icoane Sfanta Xenia

Reprezentarea Botezului Domnului în iconografie

În stânga şi în dreapta icoanei sunt dealuri reprezentate schematic prin stânci înalte. Între ele curge Iordanul, iar în mijlocul râului stă Hristos, doar cu o pânză albă în dreptul şoldurilor, binecuvântând apele. Chipul Său are o expresie de sobrietate şi concentrare.
În unele icoane, apa în care a intrat îi acoperea tot trupul, până la umeri. În alte icoane apa curgătoare apare de o parte şi de alta a înălţimii trupului Său şi sub picioare, fără a-L acoperi. Botezătorul Ioan stă pe malul Iordanului în partea dreaptă a lui Hristos, cu un picior aşezat în urma celuilalt.
Poartă tunică şi himation care îi acoperă tot trupul, cu excepţia antebraţelor şi a tălpilor. Cu o expresie de cutremurare, întinde mâna dreaptă şi atinge capul lui Hristos. Cu mâna stângă face un gest spre înălţime.
În faţa Botezătorului, de cealaltă parte a râului, stau doi sau trei îngeri, în rugăciune, plecaţi, cu aripile lăsate. Fiecare ţine, cu amândouă mâinile, câte un ştergar. În unele icoane se pot observa lângă picioarele lui Hristos, la dimensiuni foarte mici, o femeie şi un bărbat, fiecare pe un peşte mare. Femeia simbolizează marea, iar bărbatul este simbolul Iordanului. Femeia are o coroană pe cap şi un sceptru în mână. Bărbatul ţine un vas din care se revarsă apă. Amândoi stau cu spatele la Hristos, iar feţele lor au o expresie de mare uimire. Aceste două figuri apar aici potrivit Psalmului 113, 3: „Marea a văzut şi a fugit. Iordanul s-a întors înapoi“.
Uneori Hristos este înfăţişat stând în picioare pe două dale de piatră ce formează o cruce sub care se află şerpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, 14: „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă“. Balaurii îi simbolizează pe diavoli.
O componentă esenţială este bolta cerească şi raza de lumină care coboară deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentată în mijlocul laturii de sus, exact deasupra lui Hristos. În interiorul razei apare porumbelul, manifestare simbolică a Duhului Sfânt. În partea de sus a razei, ieşind din boltă, o mână binecuvântează. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu Tatăl, al Cărui glas de sus, conform relatarii evanghelice, s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit“[1].