Pagini

luni, 17 ianuarie 2022

Icoana Sfantului Spiridon

,,Doamne , eu sunt un nimeni şi un nimic în această lume, Tu eşti tot ceea ce am eu, Tu eşti Raiul meu, Tu eşti Împărăţia mea Cerească, Tu eşti Viaţa mea veşnică, Adevărul meu veşnic, Dreptatea mea veşnică. Toate acestea mi le dai şi eu sunt al Tău.” (Cuviosul Părinte Iustin Popovici)



Icoana Sfantului Spiridon, pastrata cu multa cinste in Biserica Sfantul Spiridon Vechi, din Bucuresti, este o icoana numita "facatoare de minuni" datorita multimii minunilor petrecute in viata celor care s-au inchinat sfantului cu evlavie si credinta puternica.

In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuta de lemn, cum se mentioneaza, la 9 martie 1680, intr-un document ramas de la Serban Cantacuzino. La inceputul secolului al XVIII-lea, biserica era imprejmuita cu un sir de case din caramida. Aceste case, ca si hanul aflat tot aici, au suferit mari stricaciuni la cutremurele din 1802 si 1838, drept care au fost demolate in 1868.

Domnitorul Constantin Mavrocordat, in a patra domnie in Tara Romaneasca, dupa ce a inchinat manastirea "Sfantul Spiridon Vechi" patriarhiei din Antiohia, in data de 8 decembrie 1746, mitropolitul Ungrovlahiei fiind Neofit Cretanul, fost al Mirelor, "facandu-l metoc pentru ierarhii si calugarii arabi", intre anii 1747-1748 a rezidit din temelie biserica, cu cheltuiala sa, la staruinta patriarhului Silvestru al Antiohiei, aflat pe atunci in Bucuresti.



Bisericuta sfantului ierarh a fost demolata de comunisti in luna august a anului 1987. Noua bisericuta, zidita pe ruinele celei vechi, a fost sfintita in data de 26 octombrie 1996. La slujba de sfintire, credinciosii au avut in mijlocul lor mai multi ierarhi romani, impreuna si pe patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei si al intregului Orient.


In pofida greutatilor prin care a trecut, bisericuta cea veche, inchinata Sfantului Ierarh Spiridon, este una dintre cele mai renumite si iubite biserici ortodoxe din Bucuresti. In aceasta bisericuta se pastreaza, cu multa evlavie, o icoana veche cu Sfantul Ierarh Spiridon si o racla din argint masiv, special pregatita pentru pastrarea Moastelor sfantului ocrotitor.

Icoana Sfantului Ierarh Spiridon - Bucuresti

In biserica inchinata Sfantului Spiridon s-au savarsit dintotdeauna "minuni grabnice", la fel cum si Sfantul Spiridon e socotit "grabnic facator de minuni si tamaduitor de bolnavi". Inauntru, in stanga intrarii, este o racla cu baldachin - optsprezece kilograme de argint masiv - pe care este incrustat chipul Sfantului Spiridon. De partea cealalta a intrarii, se afla celebra icoana facatoare de minuni a bisericii, o icoana tamaduitoare.

Dupa cum bine stim, Sfantul Spiridon este socotit in popor drept "grabnic tamaduitor si facator de minuni". Acest lucru este intarit si de minunile savarsite de sfant in acest loc sfant, unde bolnavi de cancer au dobandit tamaduire, iar femei sterpe au fost binecuvantate cu prunci.

In anul 1747, preafericitul Silvestru al Antiohiei, unul dintre cei mai insemnati patriarhi ortodocsi ai vremii sale, a venit la manastirea Sfantului Ierarh Spiridon, din Bucuresti, unde a si ramas vreme de doi ani. In tot acest timp, el s-a ostenit fara intrerupere in a ingriji biserica si a zugravi icoana sfantului ocrotitor, care se pastreaza pana astazi in pronaosul acesteia.



Icoana este compusa dintr-o icoana mai veche a Sfantului Spiridon, de la pioasa sora a lui Constantin Mavrocordat, avand inscriptia cu caractere chirilice: "Sultana Domnita, 1705, iulie 25", imbracata acum in argint, "nu numai ca sa fie mai frumoasa, dar si pentru a prilejui mai multa cinstire patronului ei, caruia se cuvine osebita plecaciune", pe care a incadrat-o de jur imprejur de acatistul sfantului, 12 scene si inca doua reprezentand Moastele si mormantul lui, ferecate si ele in argint.

Acatistul sfantului Spiridon, incadrand icoana din mijloc mai mica, a fost zugravita de Patriarhul Silvestru, in timpul sederii sale la Bucuresti, pe un strat de ghips aplicat pe lemn, cu urmatoarea inscriptie in limba araba: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Ia aminte, cititorule, ca in anul 1747 de la Hristos am venit in Valahia. In aceasta vreme era pe tron si conducea tara Maria Sa Constantin Voievod, feciorul lui Nicolae Voievod, fiul lui Scarlat, om cucernic, invatat, temator de Dumnezeu, cercetator al Sfintelor Carti, iubitor de biserici si cinstitor al preotiei. Cand a aflat ca al nostru Scaun Apostolic se afla mai presus decat toate celelalte trei scaune patriarhicesti si ca nu are nici o manastire care sa-i fie inchinata deosebit, ca pentru celelalte scaune patriarhale, din aceasta tara, Maria Sa i-a facut danie aceasta Sfanta Manastire, cu hramul celui intre sfinti slavitorul Spiridon, Facatorul de minuni. Aceasta manastire este asezata la rasarit de raul care trece prin oras si este lipita de pod. El a zidit-o din nou pentru pomenirea parintilor sai si a sa, facand-o lacas pentru ierarhii si calugarii arabi. ...

... Cladirile si toate chiliile cele dinauntrul manastirii au fost zidite in vremea sederii noastre acolo. In afara, manastirea are danii, asezaminte, si mosii inscrise in condica manastirii. Nadejde avem ca niciodata nu va fi lasata la o parte pomenirea Mariei Sale Domnului, caci aceasta este o datorie pentru noi. Cu mijlocirea Sfantului Spiridon, al carui hram il poarta aceasta manastire, sa o intareasca Domnul in slujba Sa si sa o pastreze infloritoare pana la sfarsitul veacului. Aduceti-va aminte si de noi, smeritul Silvestru, patriarhul Antiohiei, care ne-am straduit sa capatam aceasta danie, pomenindu-i numele lui si al tatalui sau Gheorghe si al maicii sale Fotini, in toate rugaciunile, ecteniile si Sfintele Liturghii. Rog pe Dumnezeu Cel Prea Inalt ca si pe noi si pe voi sa va invredniceasca cerestii Sale Imparatii. Anul 1748. Noi am zugravit aceasta icoana, iar in mijloc am asezat icoana cea veche impodobind-o cu argint. Scrisu-s-a aceasta de Petru Nofal, feciorul lui Gheorghe din Tripoli, scriitor in slujba manastirii, in anul 1748, luna lui aprilie, cea binecuvantata."

Se crede ca inscriptia de pe aceasta icoana, impreuna cu cea de deasupra usii de intrare in biserica, reprezinta singurele elemente de patrimoniu religios cu inscriptii in limba araba de pe intregul pamant romanesc.


Teodor Danalache

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu