c3

vineri, 13 aprilie 2018

De ce aprindem candele înaintea icoanelor?



Mulți creștini se întreabă adeseori de ce trebuie să aprindem candele înaintea icoanelor. O astfel de întrebare i-a fost adresată și Sfântului Nicolae Velimirovici de unul dintre cei cu care coresponda prin scrisori.

Una dintre practicile des întâlnite în Ortodoxie este aprinderea candelelor sau a lumânărilor înaintea icoanelor. Aceasta este săvârșită atât de preoți în biserică, cât și de monahi, monahii sau simpli credincioși în casele lor.

Mulți creștini se întreabă adeseori de ce trebuie să aprindem candele înaintea icoanelor. O astfel de întrebare i-a fost adresată și Sfântului Nicolae Velimirovici de unul dintre cei cu care coresponda prin scrisori. Răspunsul sfântului a fost concretizat în șapte motive principale, ușor de înțeles și de urmat, așezate cu înțelepciune la inima cititorului în Scrisoarea a XVIII-a, publicată în Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, 2002.

În primul rând, sfântul ne amintește că a noastră credință este lumină, iar Lumina este Hristos. Deci, în centrul rugăciunii pe care noi o facem în fața icoanelor luminate de blânda flacără a candelei este Hristos.
Pe de altă parte, candela aprinsă luminează chipul sfântului reprezentat în ea, pentru că sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
În al treilea rând, lumina candelei ne amintește de faptele noastre cele întunecate, de gândurile noastre viclene și rele, vădindu-le și mustrându-ne pentru acestea. Totodată, ne dă râvnă pentru a împlini porunca lui Hristos: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.
Al patrulea motiv pe care Sfântul Nicoale Velimirovici îl amintește în scrisoarea sa este acela că, prin lumina candelei, noi aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care s-a jertfit pentru noi. Este un semn de recunoștință pentru toate binefacerile revărsate asupra vieții noastre.
Mai departe, ni se aduce la cunoștință că fiii întunericului urăsc Lumina, iar noi aprindem candela tocmai pentru a îndepărta orice umbră de frică și gânduri care ne abat de la rugă.
Prin cel de-al șaselea motiv, Sfântul Nicolae Velimirovici ne amintește de untdelemnul și fitilul care ard în candelă, arătând că viața noastră trebuie închinată lui Dumnezeu, arzând de dragoste pentru El și mistuind prin rugăciune și smerenie toate patimile.
În ultimul rând, candela materialnică nu poate fi aprinsă fără mâna noastră. Așa și candela lăuntrică nu poate să se aprindă fără harul lui Dumnezeu și fără rugăciune și stăruință pentru iertarea păcatelor noastre.

Surse: Părintele Damaschin Grigoriatul, ”Minunile, mărturie a dreptei credințe”; Doxologia.ro.

joi, 12 aprilie 2018

Izvorul Tamaduirii in iconografie




In icoana sarbatorii Izvorul Tamaduirii, Maica Domnului si Hristos se afla intr-un bazin asemanator cu o cristelnita, vasul in care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentata cu mainile inaltate, semn al rugaciunii, iar Mantuitorul binecuvantand cu ambele maini, ca raspuns al rugaciunilor maicii Sale. Din bazin izvoraste apa care are darul tamaduirii bolilor sufletesti si trupesti.

Aceasta icoana exprima ideea ca Fecioara L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. De altfel, insusi Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie" (In. 4, 10; In. 7, 38).
Icoana „Izvorul Tamaduirii” a Maicii Domnului, vineri In Saptamana Luminata este unul din praznicele iubite de cei aflati in nevoi fizice.
Am sa insist in continuare pe originea locului din Istambul,locuri vizitate de mine.

Icoana „Izvorul Tamaduirii” Infatiseaza realitatea existentei unui izvor minunat, In apropiere de Constantinopol (Istanbul), cunoscut Inainte de sec. V. In Icoana, central, apare un potir urias din piatra, cu apa, din care rasare Preasfanta Fecioara cu Pruncul Sfant In brate. In unele variante ale icoanei, potirul are marginea de sus In forma de cruce – si, conform unelor surse, asa aveau forma vasele de botez din primele secole crestine.

Izvorul Tamaduirii ,manastirea Brancoveni

Langa Maica Domnului, In cateva reprezentari iconografice ale „Izvorului Tamaduirii”, apar si Sfintii Arhangheli, iar la baza potirului cu apa sunt multi oameni veniti pentru revigorare sufleteasca si trupeasca.

Asadar, se stia din vechime ca langa Poarta de Aur a Constantinopolului curge un izvor unde se Intampla minuni. Locul era pazit de Nascatoarea de Dumnezeu. Se afla Intr-o dumbrava de chiparosi, dar cu trecerea timpului apa izvorului s-a tulburat si el a cazut In uitare.

Intr-o zi, viitorul rege Leo (Leon) Marcellus, razboinicul, a trecut prin dumbrava si a Intalnit un om orb care se dezorientase. El l-a ajutat si s-a dus sa caute apa pentru orbul Insetat. A auzit o voce care i-a spus „Leon, nu cauta departe, apa e aproape”. Cu toate acestea, Leo nu a gasit izvorul prea curand

. Din nou vocea i-a zis: „Rege Leo, mergi si afla izvorul, cu care sa potolesti setea omului. Dar apoi unge ochii lui cu noroi de la izvor, si atunci veti afla cine sunt eu, care de mult timp binecuvintez acest loc. Apoi In scurt timp te voi ajuta sa ridici aici o biserica In numele meu, iar toti cei care vor veni aici, chemand numele meu cu credinta, vor primi raspuns la cererile lor, si eu Ii voi vindeca.”

Leo a facut Intocmai, iar orbul si-a recapatat vederea. El s-a Intors In Constantinopol, slavind puterea rugaciunii Maicii Domnului pentru credinciosi.

Izvorul tamaduirii din biserica cu acelasi hram din Istanbul

Evenimentul s-a petrecut In timpul Imparatului Marcian (391-457).
Dupa el, a urmat la tron Leo (Leon) Marcellus (457-473), care nu a uitat acea voce si acea vindecare, si nici acea profetie cu privire la el Insusi (ca va ajunge rege). El a ordonat ca izvorul sa fie curatat de mal, sa se construiasca terasamente pentru a-l izola de alte izvoare din apropiere, iar apa a fost captata Intr-un bazin mare, de piatra, circular. Mai sus de acesta s-a ridicat o biserica In cinstea Maicii Domnului.

Izvorul a fost numit de Imparat „datator de viata” sau „tamaduitor”. Un alt Imparat, Iustinian cel Mare (527-565), a beneficiat de harul izvorului. El suferea de edem. Intr-o noapte, a auzit o voce care i-a spus: „Rege, nu te vei Insanatosi pana cand nu vei bea din izvorul meu”. Regele nu stia despre ce izvor este vorba si a cazut In deznadejde. Pe parcursul zilei, Maica Domnului i-a vorbit iarasi si i s-a aratat: „Rege, mergi la izvorul meu, bea si vei primi sanatate, ca mai Inainte”. Bolnavul a ascultat voia Maicii Domnului, a gasit izvorul, a baut, si s-a Inzdravenit. Langa biserica ridicata de Leo (Leon), a ridicat un alt maret lacas, devenit manastire.

In sec. XV, cand Constantinopolul a cazut In mainile turcilor, biserica de la izvorul tamaduirii a fost distrusa, iar materialele de constructie folosite la ea au fost preluate pentru moscheea sultanului Baiazid. Locul bisericii a fost acoperit cu pamant si piatra, Incat nici macar urma fundatiei nu s-a mai cunoscut. Zona Invecinata s-a transformat In cimitir musulman, iar langa ruinele bisericii a fost postata o santinela, ca niciun crestin sa se mai apropie.
Treptat, interdictia s-a ridicat, iar crestinii au ridicat o noua bisericuta la izvor. Dar si aceasta a fost daramata, In 1821. S-au Incercat noi curatari ale izvorului si s-au consemnat noi minuni (zece din perioada 1824-1829).

Izvorul Tamaduirii ,manastirea DERVENT

In timpul sultanului Mahmud, ortodocsii aflati sub ocupatie au primit dreptul de a savarsi liber serviciile religioase. Atunci s-a ridicat pentru a treia oara o biserica la izvor. In 1835 ea a fost sfintita de patriarhul ecumenic Constantin, In sobor. Langa ea s-a construit si un spital, ca si o casa pentru saraci. Musulmanii au Inceput sa respecte locul si sa primeasca si ei ajutor de la „izvorul Maicii Domnului”, a carui apa ei o numesc „apa Sfintei Maria”. Ultima distrugere a bisericii s-a facut In 1955, tot de catre turci. In prezent la izvor este ridicata o mica biserica, iar izvorul lucreaza pana azi tamaduiri.
zvorul ajuta oameni din toate categoriile sociale: regi, patriarhi, dar si oameni simpli, de toate religiile. Se cunosc cazuri de vindecari In randul armenilor, catolicilor si musulmanilor.

Pe langa evenimentele relatate, legate de izvorul real, tamaduitor, Icoana prezinta Potirul cu apa cea vie – Hristos, Izvorul vietii vesnice.

Sarbatoarea de astazi este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente. Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut. E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos. Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de pomana, a ingriji locurile de veci.

c3

Etichete

c3