c3

vineri, 2 august 2019

DE CE AR TREBUI SĂ ARDĂ CANDELA PERMANENT ÎN CASA TA, ÎN FAȚA ICOANEI ?



.Când se arde candela, în faţa Sfintelor icoane, îngerul candelei, îngerul păzitor care stă mereu în casă cât arde candela, stă aici în casa ta şi dincolo te va întâmpina când sufletul pleacă din această lume materială.

...Stă deci atâtea zile cât ai ars candela în casa ta, pe care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar când sufletul tău va pleca dincolo, tot atâtea zile tu te plimbi prin Rai şi ai să te îndulceşti de acele bunătăţi, chiar dacă nu ai reuşit să te mântuieşti cât ai trăit pe pământ, şi numai după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ, numai atunci te duci la locul rânduit de Dumnezeu după faptele tale din viaţă.

..."Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore în şir, îngerul candelei îţi aduce şi sădeşte în grădina ta care o face în Rai, ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă, îţi aduce o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom dacă era ulei de măslin.

...Iată cum ţi-ai pregătit grădina ta în ceruri încă fiind tu în viaţă pe pământ.

..."Dacă ai aprins candela şi ai plecat de acasă şi între timp candela s-a stins, primul lucru pe care îl faci, spălându-te mai întâi pe mâini, este s-o aprinzi. Îngerul nu mai pleacă, iar dacă te iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mâhnit şi revine numai după ce tu o aprinzi din nou.

... Dacă tu ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă, chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări, adică se întâmplă, cu voia lui Dumnezeu, să mori pe drumuri sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumânare, cu lumina candelei te însoţeşte îngerul pe drumul de dincolo, se socoteşte deci că ai lumânare aprinsă şi nu mori în întuneric.

(Din sfaturile părintelui Nicolas, Mănăstirea Marea Meteora, Grecia)

duminică, 9 iunie 2019

HRANA PENTRU SUFLET: Icoana Schimbării la Faţă a Domnului











HRANA PENTRU SUFLET: Icoana Schimbării la Faţă a Domnului:





BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost la aceas...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

miercuri, 27 martie 2019

CINSTIREA SFINTELOR ICOANE


           Bucuria mea, cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic, s-a tinut in anul 787 la Niceea, pe vremea binecredincioasei imparatese Irina. Acest Sinod a statornicit odata pentru totdeauna cinstirea icoanelor, intemeiata pe marturii din Biblie si de la Sfintii Parinti, inca si pe pilda de netagaduit a minunilor savarsite prin Sfintele icoane. Pe langa minunile de mai inainte, episcopul Constantin al Ciprului a povestit si aceasta: Intr-o zi un pastor din cetatea Constantia, isi ducea turma la pasune si acolo a vazut o icoana a Maicii Domnului, impodobita toata cu flori de catre credinciosi. “Oare de ce i se dea atata cinstire unei picturi pe o panza?”, isi zicea pastorul care fusese amagit de ratacirea iconoclasta si o considera “chip cioplit” ca si sectantii din zilele noastre. El a lovit Sfanta icoana cu toiagul sau de pastor si a vatamat ochiul cel drept al Maicii Domnului. De indata ce s-a intors, pastorul s-a impiedicat de acelasi toiag si cazand si-a pierdut ochiul cel drept. Astfel vatamat, El s-a intors in cetate strigand cu lacrimi, ca l-a ajuns pedeapsa Nascatoarei de Dumnezeu. Asadar, “Dumnezeu nu se lasa batjocorit” (Galateni 6:7), dar nici sa fie batjocorita Maicuta lui Prea Sfanta nu ingaduie. La acest Sfant Sinod au participat 367 de Sfinti Parinti. Pentru rugaciunile lor, Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un Bun și de oameni Iubitor!

                                                                                                                            Amin si Aliluia!

                                                                                                                              Preot Ioan .

joi, 3 ianuarie 2019

Reprezentarea Botezului Domnului în iconografie



În stânga şi în dreapta icoanei sunt dealuri reprezentate schematic prin stânci înalte. Între ele curge Iordanul, iar în mijlocul râului stă Hristos, doar cu o pânză albă în dreptul şoldurilor, binecuvântând apele. Chipul Său are o expresie de sobrietate şi concentrare.
În unele icoane, apa în care a intrat îi acoperea tot trupul, până la umeri. În alte icoane apa curgătoare apare de o parte şi de alta a înălţimii trupului Său şi sub picioare, fără a-L acoperi. Botezătorul Ioan stă pe malul Iordanului în partea dreaptă a lui Hristos, cu un picior aşezat în urma celuilalt.
Poartă tunică şi himation care îi acoperă tot trupul, cu excepţia antebraţelor şi a tălpilor. Cu o expresie de cutremurare, întinde mâna dreaptă şi atinge capul lui Hristos. Cu mâna stângă face un gest spre înălţime.
În faţa Botezătorului, de cealaltă parte a râului, stau doi sau trei îngeri, în rugăciune, plecaţi, cu aripile lăsate. Fiecare ţine, cu amândouă mâinile, câte un ştergar. În unele icoane se pot observa lângă picioarele lui Hristos, la dimensiuni foarte mici, o femeie şi un bărbat, fiecare pe un peşte mare. Femeia simbolizează marea, iar bărbatul este simbolul Iordanului. Femeia are o coroană pe cap şi un sceptru în mână. Bărbatul ţine un vas din care se revarsă apă. Amândoi stau cu spatele la Hristos, iar feţele lor au o expresie de mare uimire. Aceste două figuri apar aici potrivit Psalmului 113, 3: „Marea a văzut şi a fugit. Iordanul s-a întors înapoi“.
Uneori Hristos este înfăţişat stând în picioare pe două dale de piatră ce formează o cruce sub care se află şerpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, 14: „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă“. Balaurii îi simbolizează pe diavoli.
O componentă esenţială este bolta cerească şi raza de lumină care coboară deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentată în mijlocul laturii de sus, exact deasupra lui Hristos. În interiorul razei apare porumbelul, manifestare simbolică a Duhului Sfânt. În partea de sus a razei, ieşind din boltă, o mână binecuvântează. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu Tatăl, al Cărui glas de sus, conform relatarii evanghelice, s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit“[1].

Etichete

c3