joi, 12 august 2021

MAICA DOMNULUI: Adormirea Maicii Domnului în iconografie (explicar...



Adormirea Maicii Domnului se praznuieste pe 15 august dupa un post de doua saptamani. Sarbatoarea aceasta este una dintre cele mai indragite praznice ale popoarelor ortodoxe de pretutindeni. In iconografia traditionala scena Adormirii este descrisa astfel: Cate o cladire in dreapta si in stanga icoanei. In mijlocul planului frontal se afla Maica Domnului intinsa pe un pat, adormita cu mainile incrucisate pe piept. La capul Maicii Domnului se afla Sfantul Apostol Petru, aplecat, tinand in maini o cadelnita si tamaind. In partea opusa sta Sfantul Apostol Pavel, tot aplecat, privind la Maica Domnului, cu mana dreapta intinsa catre ea intr-un gest care exprima adanca evlavie. Jalea se citeste pe fata amandurora. Langa fiecare dintre cei doi mai sunt alti cinci apostoli, cu expresii pline de tristete. In spatele patului, la mijloc, se afla Hristos intr-o mandorla a slavei. Este incadrat de ingeri, si, putin mai departe, de sfintii ierarhi in vesminte liturgice. In capatul din stanga se afla femei plangand. Hristos tine cu amandoua mainile sufletul mamei Sale sub forma unui prunc infasat. El si Maica Domnului – atat trupul cat si sufletul ei – sunt reprezentati cu aureole; la fel si ingerii. Apostolii si ierarhii sunt reprezentati fara aureole, pentru a se scoate in evidenta chipurile Mantuitorului si Maicii Domnului. Din acelasi motiv, ingerii- fetele, aureolele si vesmintele – sunt pictati in culori pale. Ierarhii, care se recunosc datorita crucilor mari de pe vesmintele lor, tin deschise Sfintele Evanghelii. Numele lor nu sunt incrise. Dupa Dionisie din Furna, ei sunt Sfintii Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Kontoglu il adauga si pe Sfantul Iacov. 
Cu privire la reprezentarea sufletului Maicii Domnului ca prunc infasat, trebuie spus ca este zugravir astfel pentru a simboliza faptul ca, atunci cand a murit, duhul ei s-a nascut la o noua viata, la viata cereasca. In unele icoane vechi Sfintii Apostoli apar purtand patul pe care se afla intins trupul Maicii Domnului, evident intr-o procesiune de ingropare. Ii intalnim astfel, de exemplu, in fresca de secol XIV de la Decani, Serbia. Uneori apare in planul apropiat un om care are amandoua mainile taiate de un inger cu sabia. Dupa Leonid Uspensky, acest om, Athon, a fost un evreu fanatic care a indraznit sa se atinga de patul Maicii Domnului. El adaugat ca acest detaliu este “apocrif”. Kontoglu ofera o explicalie oarecum diferita. El spune ca omul era un evreu evlavios pe nume Jehonias, care a fost pedepsit de inger pentu ca a vrut se rastoarne trupul sfant. Acest element nu numai ca este ca este lipsit de importanta, dar si distrage. Abate atentia de la Maica Domnului, de la Hristos si de la ceilalti sfinti. Nu se intalneste in icoanele perioadei bizantine si nici Kontoglou nu a folosit acest element. Inscriptia icoanei este: “Adormirea Maicii Domnului”. 

       Icoana Adormirii nu se bazeaza pe relatari scripturistice, pentru ca acestea nu exista, ci pe Sfanta Traditie. Este in acord cu imnografia Bisericii, in special cu svetilna care se canta in ziua de 15 august si in cele paisprezece zile care o preced. Acest imn spune: “Apostoli de la margini, adunandu-va aici, in satul Ghetsimani, ingropati trupul meu; si Tu, Fiule si Dumnezeul meu, primeste duhul meu.” Desi nu se spune nimic despre adormirea prea Sfintei Fecioare in Noul Testament, termenul utilizat in icoana pentru a-i denumi adormirea, koimesis este folosit in Evanghelia dupa Ioan cand se vorbeste despre moartea lui Lazar. Aici citim ca dupa moartea lui Lazar, Iisus le-a spus ucenicilor” ,,Lazar, prietenul nostru, a adormit; Ma duc sa-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, daca a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau ca vorbeste despre somn de odiha. Atunci Iisus le-a spus lor pe fata: Lazar a murit,, (In. 11, 11-14). Forma verbala a lui koimesis se foloseste in Faptele Apostolilor, cand se vorbeste despre moartea lui Stefan, primul mucenic. In capitolul al saptelea din Faptele Apostolilor ni se spune ca, pe cand multimea arunca in el cu pietre, el L-a chemat pe Dumnezeu si a spus “Doamne, Iisuse, primeste duhul meu! 

Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicand acestea, a adormit (ekoimethe) (Fapte 7, 59-60). Cu privire la folosirea termenului koimesis in Noul Testament pentru a denumi “odihna” si ”moartea, koimesis este corect preluat in inscriptia grecesca a icoanei Adormirii Maicii Domnului. Ghetsimani, locul unde cantarea spune ca s-au adunat Sfintii Apostoli pentru inmormantarea trupului sfant al Maicii Domnului, este mentionat in Evanghelia dupa Matei ( 26, 36) si in cea dupa Marcu (14, 32) – mai exista o aluzie la el in Evanghelia dupa Ioan (18, l-2). Ioan se refera la gradina Ghetsimani si spune ca Iisus mergea adesea acolo cu ucenicii Sai.” Adunarea apostolilor in jurul Maicii Domnului la Adormirea ei se leaga de un moment precedent, de adunarea lor, impreuna cu ea, dupa Inaltarea lui Hristos. In primul capitol din Faptele Apostolilor citim urmatoarele: “Atunci ei (apostolii) s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim ….
 Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui.” (Fapte 1, 12-14). Acest pasaj arata ca intre Sfintii Apostoli si Maica Domnului a existat o legatura stransa: se intalneau cu ea din timp in timp, se rugau impreuna si ii purtau o adanca evlavie. Aceasta legatura stransa a inceput la Rastignirea Domnului, cand Prea Sfanta Fecioara si ucenicul Ioan stateau langa Cruce, iar Iisus i S-a adresat mai intai ei, apoi ucenicului Sau. 

Hristos a zis mamei Sale: „Femeie, iata fiul tau!’ Apoi a zis ucenicului: “Iata mama ta !” Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (In. 19, 27-28). In reprezentarea murala, mozaicul sau pictura care infatiseaza Adormirea este executata pe peretele de apus al naosului, deasupra trecerii spre pronaos. Ea aminteste privitorilor, in timp ce pleaca din biserica, de adormirea Maicii Domnului, de propria moarte si de viata ce va sa vina. Icoana se intalneste astfel in bisericile principale ale manastirilor si schiturilor din Muntele Athos si in numeroase biserici de pretutindeni, bizantine si postbizantine. Constantine Cavarnos (Sursa: crestin ortodox)



MAICA DOMNULUI: Adormirea Maicii Domnului în iconografie (explicar...: Adormirea Maicii Domnului se praznuieste pe 15 august dupa un post de doua saptamani. Sarbatoarea aceasta este una dintre cele mai indr...

luni, 9 august 2021

,,Doamne , eu sunt un nimeni şi un nimic în această lume, Tu eşti tot ceea ce am eu, Tu eşti Raiul meu, Tu eşti Împărăţia mea Cerească, Tu eşti Viaţa mea veşnică, Adevărul meu veşnic, Dreptatea mea veşnică. Toate acestea mi le dai şi eu sunt al Tău.” (Cuviosul Părinte Iustin Popovici)



Schimbarea la Fata: icoana a luminii

a. Scripturile

Iisus le-a spus: "Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu venind intru putere" (Mc. 9, 1). "Iar dupa cuvintele acestea, ca la opt zile, luand cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte, ca sa se roage. Si pe cand se ruga El, chipul fetei Sale s-a facut altul, si imbracamintea Lui alba, stralucind. Si iata, doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie, si care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim. Iar Petru si cei ce erau cu el erau ingreuiati de somn; si desteptandu-se, au vazut slava Lui si pe cei doi barbati stand cu El. Si cand s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: "Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise, si una lui Ilie", nestiind ce spune. Si, pe cand vorbea el acestea, s-a facut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spaimantat cand au intrat in nor. Si glas s-a facut din nor, zicand: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de El sa ascultati!" Si cand a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tacut si nimanui n-au spus nimic in zilele acelea din cele ce vazusera" (Lc. 9, 28-36).

De obicei, prima icoana pe care o picteaza un iconograf este icoana Schimbarii la Fata, -pentru ca Hristos sa faca sa straluceasca in inima lui lumina Slavei Sale negraite, asa cum a facut -pentru apostoli. Un manuscris de la Muntele Athos prescrie: Sa se roage cu lacrimi, pentru ca Dumnezeu sa-i patrunda in suflet. Sa se duca la preot, pentru ca acesta sa se roage pentru el si sa-i citeasca troparul Schimbarii la Fata. Avand misiunea de a propovadui prin imagine tainele lui Hristos, el trebuie, asemenea lui Petru, Iacov si Ioan, sa traiasca Schimbarea la Fata: "Pentru ca noi v-am adus la cunostinta puterea Domnului nostru Iisus Hristos si venirea Lui, nu luandu-ne dupa basme mestesugite ci fiindca am vazut slava Lui cu ochii nostri. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava atunci cand, din inaltimea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit". Si acest glas, noi l-am auzit... pe cand eram cu Domnul, in muntele cel sfant." (II Ptr. 1, 16-18)

b. Vederea lui Dumnezeu

Aceasta tema a Schimbarii la Fata este fundamentala, bogatia sa constituind un izvor pentru reflectia Parintilor si a teologilor si dand nastere marilor dezbateri cu privire la deosebirea dogmatica dintre fiinta inaccesibila a lui Dumnezeu si energia Sa, care poate fi comunicata. Aceasta reflectie este foarte importanta pentru o intelegere justa a Schimbarii la Fata in gandirea Bisericii Ortodoxe.

Sfantul Grigorie Palama a spus ca Dumnezeu este numit lumina nu dupa Esenta, ci dupa Energia Sa. Pentru Palama, lumina dumnezeiasca nu este nici materiala, nici spirituala, caci ea transcende ordinea celor create, fiind stralucirea negraita a unei singure firi in trei ipostasuri. Intr-o alta omilie, precizeaza: Lumina Schimbarii la Fata a Domnului nostru nu avea nici inceput, nici sfarsit, ci ramanea necircumscrisa in timp si spatiu si imperceptibila simturilor, desi fusese contemplata cu ochii trupesti... Dar printr-o transmutare a simturilor lor, ucenicii Domnului au trecut de la trup la Duhul.

Faptul ca Hristos S-a aratat ucenicilor Sai nu in chipul robului, ci, prin intermediul acestuia, in slava firii Sale dumnezeiesti comune cu Tatal si cu Duhul Sfant, l-a facut pe Palama sa afirme ca manifestarea dumnezeirii lui Hristos este in acelasi timp si o teofanie a Treimii: Tatal, prin glasul Sau, da marturie pentru Fiul Sau Prea iubit, Duhul Sfant stralucind cu El in norul luminos arata ca Fiul poseda impreuna cu Tatal lumina care le este comuna ca tot ceea ce apartine bogatiei Lor.

Hristos le-a aratat apostolilor slava Sa in asa fel incat acestia au putut primi harul acestei viziuni. Apoi, cand au fost acoperiti de norul luminos, cuprinsi de spaima au auzit glasul Tatalui Care-i pregatea pentru evenimentul Patimilor. Intelegem ca Schimbarea la Fata se plaseaza in centrul teologiei. Ea ne dezvaluie in acelasi timp, in chip antinomic, absoluta inaccesibilitate a lui Dumnezeu in Sine si manifestarile Sale impartasibile: Dumnezeu Se revarsa in energiile Sale, fiind cu totul prezent in ele.

c. Iconografia

Reprezentarile simbolice ale Schimbarii la Fata, cum este minunatul mozaic din secolul al VI-lea din absida de la Sant Apollinare in Classe, care nu-L infatiseaza pe Hristos in intregime, ci doar partea superioara, deasupra Crucii triumfatoare, si in care apostolii sunt reprezentati in chip de miei, au fost repede parasite pentru a lasa loc evenimentului evanghelic insusi.

Pe o icoana ruseasca din secolul al XV-lea atribuita lui Teofan Grecul, il vedem pe Hristos in slava: El este infatisat in partea de sus a icoanei, pe munte, dar fara a-l atinge. Invesmantat in alb, sau in aur, nu este decat lumina. El ii invaluie in lumina Sa pe Moise si pe Ilie, fiecare pe cate un munte, pe care insa nu-l ating cu picioarele. Se afla pe culmi, caci sunt oamenii inaltimilor duhovnicesti care L-au intalnit pe Dumnezeu acolo unde le vorbea, amandoi sunt vizionarii Vechiului Legamant, cei care L-au vazut pe Dumnezeu pe Sinai si pe Carmel. Hristos le vorbeste despre Patimile Sale care se apropie. Moise ii reprezinta pe defuncti, in timp ce Ilie, ridicat la cer intr-un car de foc, ii reprezinta pe cei vii. Jos, apostolii, inca nedesprinsi de cele omenesti, sunt rascoliti si uluiti de aceasta descoperire. Petru (aflat in stanga), coplesit de uimire, ar vrea sa faca trei colibe, socotind ca se afla deja in Parusie, inainte de sfarsitul istoriei. El isi exprima incantarea de a se regasi in starea initiala a lumii, dinainte de cadere. Dar vederea Zilei a Opta este ingaduita pentru a-i intari in credinta pe martorii care, o data reintorsi in lume, vor trebui sa-si implineasca misiunea apostolica.

Schimbarea la Fata - Invatatura teologica

a. Revelatia conditiei umane

 Schimbarea la Fata atesta starea fireasca a omului, frumusetea sa dintai: Hristos ne arata care este starea deplina, integrala a fiintei atunci cand, iluminata de stralucirea dumnezeiasca, sta de vorba cu Dumnezeu despre adevar... Este starea de sfintenie, a carei sarbatoare este tocmai Schimbarea la Fata... Ucenicii, pana atunci "ingreuiati de somn", "s-au desteptat"si "au vazut slava" lui lisus.

b. Aratarea Treimii

Prezenta lui Dumnezeu fara nici un val, transfigurata, nu poate fi indurata de ucenici, in omenitatea lor actuala: Ei pot vedea si auzi Cuvantul intrupat, chiar si Schimbat la Fata, in slava, dar nu pot inca sa priveasca slava imparatiei si sa-I auda glasul fara a tremura si a-si acoperi ochii, spre deosebire de Moise si de Ilie, care nu mai sunt din lumea aceasta.

Si totusi, ei sunt martorii unei aratari complete a lui Dumnezeu in cele trei Persoane: Vocea Tatalui marturiseste, Duhul lumineaza si Fiul primeste si manifesta cuvantul si lumina.

c. Imparatie si Parusie

Era nevoie ca ucenicii sa aiba o pregustare a imparatiei pentru a putea infrunta ceea ce avea sa urmeze - Ghetsimani, Golgota, mormantul - pentru a putea rezista oricare ar fi fost durata "anilor sau vremilor pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa" (F.A. 1, 7): Schimbarea la Fata este o imagine in acelasi timp si simbolica, si reala a imparatiei, o icoana... Lumina care-i invaluie pe protagonisti confera proorociei o stralucire speciala. Aceasta lumina este haina de nunta a Mirelui cand se arata in slava Miresei, intruchipata aici de catre Petru. "Pentru o clipa" ei sunt iluminati de acest dar atat de asteptat de omenire si intru totul nou pentru ea, de a fi partasa la preaslavirea Dumnezeului-Om de catre Duhul, prin glasul Tatalui: acest dar fulgurant este revelatia Preasfantei Treimi.

Despre acest moment, atat de puternic incat martorii alesi se arunca cu fata la pamant, Ioan marturiseste: "Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu (...) ce vom fi, nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindca il vom vedea cum este" (I In. 3, 1-2).

Schimbarea la Fata ne invata ca nu se afla decat o singura si aceeasi lumina dumnezeiasca, cea pe care apostolii au vazut-o pe Tabor, cea pe care sufletele purificate o contempla inca de pe acum si care este insasi realitatea vesnicelor bunatati ce vor veni. Iata de ce marele Vasile a spus ca lumina din Tabor, din timpul Schimbarii la Fata a Domnului, era preludiul slavei lui Hristos, de la a doua Sa venire.

d. Un Pasti care conduce in raiul regasit

Schimbarea la Fata intra dincolo de timp, in timpul invierii, al slavei lui Dumnezeu. Ea reveleaza scopul istoriei, care va fi transfigurarea totala si definitiva a lumii, "care suspina inca in durerile facerii". Este semnul unui Pasti facand trecerea spre raiul care va deveni zidirea in starea sa transfigurata de harul celei de-a doua veniri.

Schimbarea omeneasca, ceea ce va sa fie intru a doua si infricosata venirea Ta, cu slava aratandu-o, Mantuitorule, Te-ai schimbat la fata in Muntele Toborului. Pentru ca lumea sa poata ajunge la slava, Fiul a sadit un alt pom al vietii: cel al iubirii adeverite -prin jertfa, care merge de la intrupare la moarte.

Sfintii sunt deja pentru noi actualizarea chipurilor transfigurate de lumina Duhului, aratandu-ne ca telul vietii crestine este dobandirea Sfantului Duh.

Atunci parintele Serafim m-a luat dupa umeri si strangandu-ma tare, a spus: " Si tu, si eu ne aflam amandoi in plinatatea Duhului Sfant. De ce nu ma privesti ? "Nu te pot privi, parinte. Din ochi iti ies fulgere si fata ta s-a facut mai stralucitoare decat soarele. Ma dor ochii..." Parintele Serafim mi-a raspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu. Si tu te-ai facut la fel de stralucitor ca si mine. Si tu te afli acum in plinatatea Duhului Sfant, altfel nu m-ai fi putut vedea". Dupa aceste spuse, mi-am ridicat ochii spre chipul sau si m-a cuprins o teama si mai mare. Inchipuiti-va in mijlocul soarelui, in stralucirea sa cea mai puternica din miezul zilei, chipul unui om care va vorbeste... Nu mai zaresti nimic decat o lumina stralucitoare care se revarsa de jur imprejurul tau... "Ce simti, prietene? "O pace negraita... O dulceata negraita... O nemarginita bucurie..." "Cand Duhul Sfant pogoara peste om cu plinatatea darurilor Sale, sufletul omenesc este coplesit de o nespusa bucurie, caci Sfantul Duh rezideste in bucurie tot ceea ce atinge....

e. Slujba

Straluceste de jos lumina, Cerule, mai mult decat soarele, si tu, o, pamantule, asculta graiurile lui Dumnezeu celui viu. (Peasna I, glas 4, Irmos)

Isus, fiul lui Navi, a oprit soarele oarecand, mai inainte inchipuind ziua dumnezeiestii patimi; iara Tu insuti, Mantuitorule, mai inainte de cinstita Crucea Ta, ai intunecat razele soarelui cu raza dumnezeiestii fetei Tale. (Peasna 4, Irmos)

Hristos... va sa straluceasca cu lumina nemasurata, razele soarelui intunecandu-le cu slava dumnezeirii, ca un datator de lumina. (Peasna 5, Irmos)

Camara slavei bucuriei ce va sa fie gatind Hristos ucenicilor, Se suie in munte, de la viata cea ravnitoare de cele de jos la viata cea mai inalta ridicandu-i pe dansii. (Peasna 6, Irmos)

Intru dumnezeiasca Schimbarea la Fata, chipul nostru cel de demult prin ticalosie stricat, astazi Ziditorul a scos din stricaciune pe Adam... si a indumnezeit mintea noastra. Si petrece Dumnezeu impreuna si om. Pe fiecare fire impreunate purtandu-le, neschimbate si nedespartite. Drept aceea, acum la Tabor negrait a stralucit si din tot trupul a daruit razele Dumnezeirii Sale. (Icos)

Tu insuti, iubitorule de oameni Hristoase Dumnezeule, lumineaza-ne si pe noi cu lumina slavei Tale celei neapropiate si ne arata vrednici mosteni imparatiei Tale celei fara de sfarsit. (Stihirile, glas 2, la Litie).

Daniel Rousseau

https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/schimbarea-fata/icoana-schimbarii-fata-69481.html

De ce praznuim Schimbarea la Fata a Domnului pe 6 august?

,,Doamne , eu sunt un nimeni şi un nimic în această lume, Tu eşti tot ceea ce am eu, Tu eşti Raiul meu, Tu eşti Împărăţia mea Cerească, Tu eşti Viaţa mea veşnică, Adevărul meu veşnic, Dreptatea mea veşnică. Toate acestea mi le dai şi eu sunt al Tău.” (Cuviosul Părinte Iustin Popovici)


Biserica Ortodoxa Romana praznuieste pe 6 august Schimbarea la Fata a Domnului. Aceasta sarbatoare ne pune in fata momentul schimbarii minunate la fata a Domnului, in Muntele Taborului, in prezenta ucenicilor Petru, Iacob si Ioan. Din Evanghelii aflam ca atunci cand fata Lui stralucea ca soarele si hainele erau albe ca lumina au aparut deodata Moise si Ilie, Moise care reprezenta Legea si Ilie care reprezenta prorocii Vechiului Testament.

Prezenta lui Moise si a lui Ilie alaturi de Hristos este dovada clara, potrivit Sfantului Ioan Gura de Aur, ca Hristos nu putea fi vinovat de acuzele care ii erau aduse de farisei: ca nu pazeste sambata (Ioan 9, 16) si ca este hulitor de Dumnezeu (Ioan 10, 33). "Moise a dat Legea, iar iudeii trebuiau sa taca aici, ca Moise n-ar fi trecut cu vederea ca aceasta sa fie incalcata si, desigur, n-ar fi aratat stima calcatorului Legii si vrajmasului Datatorului de Lege. De asemenea, ei trebuiau sa stie ca Ilie, acest ravnitor pentru cinstea lui Dumnezeu, nu s-ar fi aratat la chemarea lui Hristos daca Acesta S-ar fi ridicat impotriva lui Dumnezeu si cu nedreptate S-ar fi numit pe Sine Dumnezeu si deopotriva cu Tatal".

Schimbarea la Fata a Domnului a avut loc cu putin timp inainte ca El sa fie rastignit. Hristos ia cu Sine trei ucenici pentru a-i intari in credinta ca El este Fiul lui Dumnezeu, ca are putere sa biruiasca moartea. Era o pregatire a ucenicilor pentru momentul rastignirii Domnului, ca atunci cand Il vor vedea suferind sa nu cada in necredinta, ci sa aiba convingerea ca va iesi biruitor din moarte. Avand in vedere timpul cand ea are loc, Schimbarea la Fata a Mantuitorului ar fi trebuit sa fie prezenta in calendar inainte de Sfintele Pasti. Insa pentru ca Sfintii Parinti au dorit sa ne descopere ca slava Domnului de pe muntele Taborului are legatura nu numai cu Invierea lui, ci si cu a doua Sa venire intru slava la sfarsitul lumii, s-a stabilit ca ea sa fie praznuita in luna august, ultima luna a anului bisericesc. Ziua sarbatorii este data de 6 august pentru ca in ziua a sasea a fost facut omul. Tinand seama de faptul ca Adam si Eva au cazut in pacat si au pierdut slava Imparatiei Cerurilor, Hristos vine acum sa o redea intregului neam omenesc.

"Schimbarea la fata a Domnului ne arata si chipul luminos al primului om, al protoparintilor nostri inainte de cadere. Slava Taborului este si slava chipului omului celui dinainte de cadere. Aceasta taina a Schimbarii la fata nu arata numai slava chipului celui dintai, ci arata si slava asemanarii omului cu Dumnezeu. Omul dintai, Adam, inainte de cadere avea slava chipului, dar trebuia sa asculte de Dumnezeu, sa conlucreze cu El, cu harul lui ca sa ajunga la o treapta mai inalta si anume slava asemanarii cu Dumnezeu sau sfintenia desavarsita cat este posibila pentru om. Iisus Hristos, noul Adam, nu numai ca a redat slava chipului celui dintai, ci a aratat desavarsirea chipului prin asemanarea totala cu Dumnezeu, el fiind si Fiul lui Dumnezeu" (Preafericitul Parinte Patriarh Daniel)

"Biserica Ortodoxa a pastrat nealterata invatatura de credinta pe care a primit-o de la Sfintii Apostoli, cu privire la viata si activitatea Mantuitorului Iisus Hristos, infatisandu-L intotdeauna, in toate veacurile si in toate timpurile, ca Dumnezeu si Om. Pe Muntele Taborului, in fata ucenicilor, a coplesit firea Sa omeneasca cu puterea dumnezeirii Sale, fara sa o desfiinteze, si a infatisat omul in toata frumusetea si splendoarea lui, asa cum a fost gandit si voit de Dumnezeu. In al doilea rand, sarbatoarea de astazi vrea sa arate ca in fiinta umana se petrece, datorita acestui eveniment, un proces de conversiune duhovniceasca foarte profund, ce urmareste ca sa transforme patimile si poftele, ca miscari irationale care ne indeparteaza de Dumnezeu si ne leaga de lumea aceasta, in virtuti care ne inalta si ne apropie de frumusetea lui Dumnezeu". (pr. prof. acad. dr. Dumitru Popescu)

Mentionam ca in ziua sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului avem dezlegare la peste.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

BIBLIA ORTODOXĂ