Din punct de vedere etnografic, in tara noastra, icoana pe sticla s-a afirmat drept o categorie a artei populare, un gen al artei populare practicat aproape exclusiv in Transilvania si care trebuie pus in legatura cu unele influente venite din Europa centrala, pe filiera Bavaria – Austria – Boemia, in cursul sec. XVII si XVIII, precum si cu mestesugul ceramicii, dar si al sticlei, adus de habani, o secta religioasa originara din Boemia, venita si stabilita in Transilvania, in partile Albei mai ales, cam in aceeasi epoca”. Din punct de vedere tematic, icoana pe sticla asociaza uneori reprezentarilor religioase elemente laice legate de viata si preocuparile taranesti, precum si unele inspirate din folclorul local. De asemenea, elementele orientale si occidentale se impletesc intr-o sinteza originala. Meșteșugul a pătruns în Transilvania prin Mănăstirea Nicula. Arta iconarilor pe sticlă din acest centru se caracteriza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care erau decalcuri pe hârtie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi. Izvodul era scos periodic pentru a se executa câteva lucrări și după aceea era iar pus la păstrare. În pictura pe sticlă se foloseau culori pregătite manual, de obicei cu pigmenți și ulei de in. Înainte de începerea picturii, sticla era curățată cu atenție de orice pete de grăsime. Această tehnică asigura o rezistență considerabilă și împiedica exfolierea stratului pictural. Sticla folosită la pictură avea o suprafață dură, unduitoare și plină de balonașe de aer, căci trebuie avut în minte că materialul pictorilor era reprezentat de sticla nefolosită, din cauza faptului că era defectuoasă. Defectele sticlei măreau valoarea picturii, deși fără intenție. Acestea reflectau lumina într-un mod neregulat, ceea ce producea efecte speciale. Cea mai mare expoziție de icoane pe sticlă din Transilvania se află la Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea.
Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o reprezintă pe prima fiinţă umană care a realizat scopul Întrupării: îndumnezeirea omului. Această reprezentare este, împreună cu icoana lui Hristos, fundamentul tuturor iconografiilor care îl reprezintă pe Dumnezeu devenind om.
Iconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă şi slăvită pe cât au fost ei de capabili. Uneori au pictat-o mâhnită şi uneori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală şi de înţelepciune.
Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele - una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere.
Aceste trei stele mai sunt şi simbolul Sfintei Treimi. Uneori, a treia stea este acoperită de chipul Mântuitorului Copil, a doua persoană a Sfintei Treimi.
Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie - slava şi domnia, iar cea albastră - cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ.
Doamna Preacurată este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, care Îi cade pe umeri, conform cu tradiţia iudaică din acele vremuri. Această năframă sau acoperământ de cap este, de obicei, roşu pentru a simboliza suferinţa şi sfinţenia astfel obţinută. Sub această năframă, hainele Îi sunt albastre, simbolizând umanitatea Maicii Domnului.
Faţa Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii şi restriştii şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul.
Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumuseţe firească. El e în aşa fel, că alungă orice gând de trupesc. El este de o frumuseţe mai presus de fire, care nu se arată altminteri decât prin sfinţenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească şi frumuseţe a sufletului.
Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul Hristos, pe care îl ţine la piept. Această lină aplecare arată supunerea în toate faţă de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva şi în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi mai înseamnă recunoaşterea faptului că Cel pe Care îl ţine în braţe este mai mare decât ea.
În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus. Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucişate şi capul plecat, câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul în braţe. Ea s-a şi arătat în lume pentru Fiul. Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna şi pentru totdeauna, mama. Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e şi mama noastră, mângâietoarea noastră şi grabnica noastră ajutătoare.
Există cinci tipuri principale de Icoane ale Maicii Domnului în iconografia ortodoxă:
- Călăuzitoarea; Hodigitria – în acest tip, Pururea Fecioara Maria îl ţine pe Mântuitor şi arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu şi spre mântuire.
- Mila Afectuoasă; Eleusa – În acest tip de icoană, Maica Domnului îl ţine pe Fiul ei, care Îşi ţine faţa îndreptată spre ea şi are cel puţin o mână în jurul gâtului ei sau al umărului. Maica Domnului simbolizează Biserica, astfel arătând deplinătatea iubirii dintre Dumnezeu şi om, o iubire care nu poate fi obţinută decât cu intermediul unui apropiat al Bisericii, în acest caz Maica Domnului.
- Dulcea-sărutare; Glikofilusa - este o variantă a Eleusei, în care Pruncul are fata lipită de a Maicii, într-un gest de mare tandreţe.
- Milostiva, Panakranta – În acest tip, Fecioara Maria este aşezată pe un tron regal cu Pruncul Iisus în poală, împreună privind în faţă. Tronul simbolizează gloria regală, ea singură este perfectă printre fiinţele născute pe pământ. Conform învăţăturilor celui de-Al Patrulea Sinod Ecumenic, ea veghează împreună cu Hristos asupra destinelor lumii.
- Mijlocitoarea, Agiosortissa – Fecioara Maria este singură, din profil, cu mâinile ridicate în rugăciune. Ea priveşte spre stânga, de obicei spre o icoană separată cu Mântuitorul Iisus Hristos. O altă variantă este icoana Maicii Domnului "Loc de scăpare" (gr. H Παναγία η Καταφυγή).Este totuşi de menţionat că icoanele în care Maica Domnului este singură, fără Pruncul Iisus, sunt mai degrabă rare în Ortodoxie, considerându-se adesea că prezenţa Pruncului în braţele Maicii Domnului este o caracteristică esenţială a icoanelor mariale.
Rugătoarea, - Oranta sau Platitera, Panagia, Doamna Semnului - În acest tip de icoană, Fecioara Maria este prezentată cu mâinile desfăcute şi cu Iisus Prunc desenat într-un cerc peste pântecele ei. "A semnului" face trimitere la cuvintele lui Isaia 7:14, "Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel."
Maica Domnului "Galaktotrofusa" - este o reprezentare în care Pruncul se hrăneşte de la sânul Maicii Domnului.
Calendarul Bisericii Rusiei, unde iconografia Maicii Domnului este deosebit de dezvoltată, menţionează 260 de icoane ale Fecioarei Maria care sunt cunoscute pentru minuni şi care sunt celebrate liturgic. Mineiul lui Serghie de Radonej prezintă 700 de icoane ale Maicii Domnului.
Şi în calendarul Bisericii Greciei sunt prezentate câteva zeci de icoane ale Maicii Domnului, fără a socoti alte câteva zeci de icoane făcătoare de minuni celebre de la Muntele Athos.
Istoric
Tradiţia îi atribuie Sfântului Apostol Luca cinstea de a fi pictat prima icoană a Maicii Domnului. Se cunosc trei tipuri de icoane pictate de el: "Umilenie" (Doamna noastră a Afecţiunii), "Hodigitria" (Cea care ne arată calea) şi al treilea tip, fără Prunc sau rugându-se Pruncului Iisus. (Informaţiile despre al treilea tip sunt confuze).
