Cu evlavie. Ne închinăm făcându-ne cruce, spunem o scurtă rugăciune de laudă şi cerere, apoi ne punem buzele pe marginea icoanei sau pe picioarele Sfântului (niciodată pe faţa lui!) şi ne mai facem o cruce.
Pentru cei mai râvnitori există rugăciuni speciale pentru venerarea icoanelor. Astfel la icoana Mântuitorului se spune:
“Prea curatului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că ai binevoit să Te sui cu trupul pe cruce de bună voie, ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumită strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea. Amin”.
Iar la icoana Maicii Domnului se spune:
“Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii. Caută spre poporul cel păcătos. Arată-ţi puterea ta ca totdeauna. Căci nădăjduind întru tine îţi strigăm, cum ţi-a strigat oarecând Gavriil, mai marele voevod al celor fără de trupuri: bucură-te!”
Părinţii ne învaţă ca şi la intrarea în biserică să spunem o rugăciune, inspirată din Psalmul 122:
“Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru mulţimea îndurărilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă; Doamne, povăţuieşte-mă cu dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea, ca fără alunecare să preaslăvesc o Dumnezeire, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
