Adormirea Maicii Domnului
se praznuieste pe 15 august dupa un post de doua saptamani. Sarbatoarea
aceasta este una dintre cele mai indragite praznice ale popoarelor
ortodoxe de pretutindeni.
In
iconografia traditionala scena Adormirii este descrisa astfel: Cate o
cladire in dreapta si in stanga icoanei. In mijlocul planului frontal se
afla Maica Domnului
intinsa pe un pat, adormita cu mainile incrucisate pe piept. La capul
Maicii Domnului se afla Sfantul Apostol Petru, aplecat, tinand in maini o
cadelnita si tamaind. In partea opusa sta Sfantul Apostol Pavel, tot
aplecat, privind la Maica Domnului, cu mana dreapta intinsa catre ea
intr-un gest care exprima adanca evlavie. Jalea se citeste pe fata
amandurora.
Langa
fiecare dintre cei doi mai sunt alti cinci apostoli, cu expresii pline
de tristete. In spatele patului, la mijloc, se afla Hristos intr-o
mandorla a slavei. Este incadrat dc ingeri, si, putin mai departe, de
sfintii ierarhi in vesminte liturgice. In capatul din stanga se afla
femei plangand. Hristos tine cu amandoua mainile sufletul mameai Sale
sub forma unui prunc infasat. El si Maica Domnului – atat trupul cat si
suflatul ei – sunt reprezentati cu aureole; la fel si ingerii. Apostolii
si ierarhii sunt reprezentati fara aureole, pentru a se scoare in
evidenta chipurile Mantuitorului si Maicii Domnului. Din acelasi motiv,
ingerii- fetele, aureolele si vesmintele - sunt pictati in culori pale.
Ierarhii,
care se recunosc datorita crucilor mari de pe vesmintele lor, tin
deschise Sfintele Evanghelii. Numele lor nu sunt incrise. Dupa Dionisie
din Furna, ei sunt Sfintii Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei.
Kontoglu il adauga si pe Sfantul Iacov. Cu privire la reprezentarea
sufletului Maicii Domnului ca prunc infasat, trebuie spus ca este
zugravir astfel pentru a simboliza faptul ca, atunci cand a murit, duhul
ei s-a nascut la o noua viata, la viata cereasca. In unele icoane vechi
Sfintii Apostoli
apar purtand patul pe care se afla intins trupul Maicii Domnului,
evident intr-o procesiune de ingropare. Ii intalnim astfel, de exemplu,
in fresca de secol XIV de la Decani, Serbia.
Uneori
apare in planul apropiat un om care are amandoua mainile taiate de un
inger cu sabia. .Dupa Leonid Uspensky acest om, Athon, a fost un evreu
fanatic care a indraznit sa se atinga de patul Maicii Domnului. El
adauga ca acest detaliu este "apocrif”. Kontoglu ofera o explicalie
oarecum diferita. El spune ca omul era un evreun evlavios pe numc
Jehonias, care a fost pedepsit de inger pentu ca a vrut se rastoarne
trupul sfant. Acest element nu numai ca este ca este lipsit de
importanta, dar si distrage. Abate atentia de la Maica Domnului, de la
Hristos si de la ceilalti sfinti. Nu se intalneste in icoanele perioadei
bizantine; si nici Kontoglou nu a folosit acest element.
Inscriptia icoanei este: "Adormirea Maicii Domnului". Icoana Adormirii nu se bazeaza pe relatari scripturistice, pentru ca acestea nu exista, ci pe Sfanta Traditie.
Este in acord cu imnografia Bisericii, in special cu svetilna care se
canta in ziua de 15 august si in cele paisprezece zile care o preced.
Acest imn spune: "Apostoli de la margini, adunandu-va aici, in satul
Ghetsimani, ingropati trupul meu; si Tu, Fiule si Dumnezeul meu,
primeste duhul meu."
Desi nu se spune
nimic despre adormirea prea Sfintei Fecioare in Noul Testament,
termenul utilizat in icoana pentru a-i denumi adormirea, koimesis este
folosit in Evanghelia dupa Ioan cand se vorbeste despre moartea lui
Lazar. Aici citim ca dupa moartea lui Lazar, Iisus le-a spus ucenicilor”
,,Lazar, prietenul nostru, a adormit; Ma duc sa-l trezesc. Deci I-au
zis ucenicii: Doamne, daca a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise
despre moartea lui, iar ei credeau ca vorbeste despre somn de odiha.
Atunci Iisus le-a spus lor pe fata: Lazar a murit,, (In. 11, 11-14).
Forma
verbala a lui koimesis se foloseste in Faptele Apostolilor cand se
vorbeste despre moartea lui Stefan, primul mucenic. In capitolul al
saptelea din Faptele Apostolilor ni se spune ca, pe cand multimea arunca
in el cu pietre, el L-a chemat pe Dumnezeu si a spus "Doamne, Iisuse,
primeste duhul meu ! Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne,
nu le socoti lor pacatul acesta ! Si zicand acestea, a adormit (
ekoimethe) (Fapte 7, 59-60).
Cu
privire la folosirea termenului koimesis in Noul Testament pentru a
denumi "odihna" si "moartea, koimesis este corect preluat in inscriptia
grecesca a icoanei Adormirii Maicii Domnului.
Ghetsimani,
locul unde cantarea spune ca s-au adunat Sfintii Apostoli pentru
inmormantarea trupului sfant al Maicii Domnului, estc mentionat in
Evanghelia dupa Matei ( 26, 36) si in cea dupa Marcu (14, 32) si mai
exista o aluzie la el in Evanghelia dupa Ioan (18, l-2). Ioan se refera
la gradina Ghetsimani si spune ca Iisus mergea adesea acolo cu ucenicii
Sai.”
Adunarea apostolilor in jurul
Maicii Domnului la Adormirea ei se leaga de un moment precedent, de
adunarea lor, impreund cu ea, dupa Inaltarea lui Hristos. In primul
capitol din Faptele Apostolilor citim urmatoarele: "Atunci ei
(apostolii) s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al
Maslinilor, care este aproape de Ierusalim .... Si cand au intrat, s-au
suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si
Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu
si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti acestia, intr-un cuget,
staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si
cu fratii Lui." (Fapte 1, 12-14).
Acest
pasaj arata ca intre Sfintii Apostoli si Maica Domnului a existat o
legatura stransa: se intalneau cu ea din timp in timp, se rugau impreuna
si ii purtau o adanca evlavie. Aceasta legatura stransa a inceput la
Rastignirea Domnului, cand Prea Sfanta Fecioara si ucenicul Ioan stateau
langa Cruce, iar Iisus i S-a adresat mai intai ei, apoi ucenicului Sau.
Hristos "a zis mamei Sale: „Femeie, iata fiul tau!' Apoi a zis
ucenicului: "Iata mama ta !" Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la
sine" (In. 19, 27-28).
In
reprezentarea murala, mozaicul sau pictura care infatiseaza Adormirea
este executata pe peretele de apus al naosului, deasupra trecerii spre
pronaos. Ea aminteste privitorilor, in timp ce pleaca din biserica, de
adormirea Maicii Domnului si de proptia moarte si de viata ce va sa
vina.
Icoana se intalneste astfel in bisericile principale ale manastirilor si schiturilor din Muntele Athos si in numeroase biserici de pretutindeni, bizantine si postbizantine.
Constantine Cavarnos
