Bucuria mea, cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic, s-a tinut in anul 787 la Niceea, pe vremea binecredincioasei imparatese Irina. Acest Sinod a statornicit odata pentru totdeauna cinstirea icoanelor, intemeiata pe marturii din Biblie si de la Sfintii Parinti, inca si pe pilda de netagaduit a minunilor savarsite prin Sfintele icoane. Pe langa minunile de mai inainte, episcopul Constantin al Ciprului a povestit si aceasta: Intr-o zi un pastor din cetatea Constantia, isi ducea turma la pasune si acolo a vazut o icoana a Maicii Domnului, impodobita toata cu flori de catre credinciosi. “Oare de ce i se dea atata cinstire unei picturi pe o panza?”, isi zicea pastorul care fusese amagit de ratacirea iconoclasta si o considera “chip cioplit” ca si sectantii din zilele noastre. El a lovit Sfanta icoana cu toiagul sau de pastor si a vatamat ochiul cel drept al Maicii Domnului. De indata ce s-a intors, pastorul s-a impiedicat de acelasi toiag si cazand si-a pierdut ochiul cel drept. Astfel vatamat, El s-a intors in cetate strigand cu lacrimi, ca l-a ajuns pedeapsa Nascatoarei de Dumnezeu. Asadar, “Dumnezeu nu se lasa batjocorit” (Galateni 6:7), dar nici sa fie batjocorita Maicuta lui Prea Sfanta nu ingaduie. La acest Sfant Sinod au participat 367 de Sfinti Parinti. Pentru rugaciunile lor, Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un Bun și de oameni Iubitor!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
Preot Ioan .
