NOI ALEGEM CALEA!

,,Doamne , eu sunt un nimeni şi un nimic în această lume, Tu eşti tot ceea ce am eu, Tu eşti Raiul meu, Tu eşti Împărăţia mea Cerească, Tu eşti Viaţa mea veşnică, Adevărul meu veşnic, Dreptatea mea veşnică. Toate acestea mi le dai şi eu sunt al Tău.” (Cuviosul Părinte Iustin Popovici)

de Preot Sorin Croitoru

Minciuna vine din ecrane
Și-aduce tulburări,
Iar harul vine prin icoane
Și-aduce alinări.

Depinde, astfel, doar de noi
Ce duhuri vom primi,
În funcție de suprafața
Spre care vom privi.

Deci dacă pace ne dorim,
Ușor o vom afla,
Iar dacă tulburare vrem,
Se va găsi și ea.

Iisus îi cheamă către El
Pe cei ce-s osteniți
De-atâtea frici și griji lumești,
Zicându-le: “Veniți!”

Ne cheamă bunul Dumnezeu,
Iar noi din nas strâmbăm..
Icoane-avem, biserici sunt,
Deci ce mai așteptăm?..

Să punem grabnic, frații mei,
Genunchii în pământ
Și ochii să ni-i ridicăm
La Dumnezeu Cel Sfânt!

Să nu-L trădăm pe-al nostru blând
Și bun Mântuitor
În loc de treizeci de arginți,
Pe-un biet televizor..

Rețele sunt, ecrane sunt,
Atâtea porți spre iad
Prin care vine cel viclean
La cei ce-n gheare-i cad..

Neprețuit e timpul, deci
Să-l pierdem cu folos,
Lucrând în fiecare zi
Spre slava lui Hristos!

ISUS IN CELULA

Isus în celulă (Radu Gyr)

Azi noapte Isus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce'nalt parea Crist!
Luna venea dupa El, in celula
si-L, facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui, pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
- De unde vii Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S'a asezat langa mine pe rogojina:
- Pune-Mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina dar zabrelele groase,
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatana
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Cand m'am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
numai Isus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: niciun raspuns!
Doar razele reci, ascutite'n unghere,
cu sulita lor m'au strapuns...

- Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M'am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Închisoarea Aiud