CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE Sfânta icoană făcătoare de minuni a Mântuitorului Iisus Hristos, din Derjavino (Rusia)
Preot Ioan
Cele dintâi semne minunate la această icoană a Domnului s-au manifestat în chip vădit prin bună mireasmă şi izvorâre de mir, începând cu data de 5 mai 1999. Olga Efimova, proprietara din acea vreme, păzitoarea minunatei icoane, a mers cu ea spre rugăciune şi închinare la slujbe săvârşite în Biserici şi Mănăstiri din aproape toate eparhiile Rusiei. Unele icoane care au fost aşezate lângă miraculoasa icoană au început şi ele la rândul lor să izvorască mir. Pe data de 5 Aprilie 2000, în Miercurea Mare, pe suprafaţa icoanei (şi anume pe faţă, pe mâna dreaptă şi mai apoi pe frunte) au început deodată să apară pete mărunte de lichid roşu, care semănau cu sângele: se îngroşa, se închega şi se transforma în crustă. În casa Efimov mirosea a sânge. Aflând despre această manifestare miraculoasă şi totodată înfricoşătoare, preoţii din Samara au dus de îndată icoana la laborator pentru expertiză, spre a verifica dacă este sânge de om. Hematologii au stabilit chiar şi grupa de sânge, a IV-a, coincidenţă deplină de date cu colegii lor italieni, care analizaseră petele de sânge de pe giulgiul din Torino. Cu timpul, aceste pete care la început erau mici şi se uscau repede au început să se mărească, să se usuce mai încet, iar crusta să dureze tot mai mult. Precum se întâmplă de obicei în astfel de împrejurări, icoana făcătoare de minuni dăruieşte tămăduiri. În aproape 3 ani şi jumătate icoana a cercetat cu darul ei aproape toată Rusia. Pretutindeni au venit spre a i se închina nenumăraţi bolnavi, semnalându-se şi consemnându-se numeroase cazuri de însănătoşire deplină şi mai presus de orice nădejde. În după-amiaza zilei de 6 august 2003, în Catedrala mitropolitană din Cernăuţi, 8 pelerini români au avut bucuria duhovnicească de a se închina Icoanei sângerânde a lui Iisus Hristos. Au remarcat că de la creştetul Mântuitorului şi până la baza icoanei nu mai era loc nici cât 2 un vârf de ac care să nu fie acoperit cu o crustă, care se îngroaşă tot mai mult, din Sângele Mântuitorului. De ce plânge oare Iisus Hristos acoperindu-şi chipul din icoană cu lacrimi de sânge? Plânge pentru păcatele noastre cele multe şi mari: desfrânare, avort, perversiuni sexuale, incesturi, zoofilie, necrofilie, pedofilie, sex în grup, masturbare, vrăjitorie, yoga, reîncarnare, droguri, hallowin, pokemoni, You gi oh, jocuri de noroc, discoteci, ură, necredinţă, secte, drăcuit, blesteme, Big Brother,... Cele dintâi semne minunate la această icoană a Domnului s-au manifestat în chip vădit prin bună mireasmă şi izvorâre de mir, începând cu data de 5 mai 1999. Olga Efimova, proprietara din acea vreme, păzitoarea minunatei icoane, a mers cu ea spre rugăciune şi închinare la slujbe săvârşite în Biserici şi Mănăstiri din aproape toate eparhiile Rusiei. Unele icoane care au fost aşezate lângă miraculoasa icoană au început şi ele la rândul lor să izvorască mir. Pe data de 5 Aprilie 2000, în Miercurea Mare, pe suprafaţa icoanei (şi anume pe faţă, pe mâna dreaptă şi mai apoi pe frunte) au început deodată să apară pete mărunte de lichid roşu, care semănau cu sângele: se îngroşa, se închega şi se transforma în crustă. În casa Efimov mirosea a sânge. Aflând despre această manifestare miraculoasă şi totodată înfricoşătoare, preoţii din Samara au dus de îndată icoana la laborator pentru expertiză, spre a verifica dacă este sânge de om. Hematologii au stabilit chiar şi grupa de sânge, a IV-a, coincidenţă deplină de date cu colegii lor italieni, care analizaseră petele de sânge de pe giulgiul din Torino. Cu timpul, aceste pete care la început erau mici şi se uscau repede au început să se mărească, să se usuce mai încet, iar crusta să dureze tot mai mult. Precum se întâmplă de obicei în astfel de împrejurări, icoana făcătoare de minuni dăruieşte tămăduiri. În aproape 3 ani şi jumătate icoana a cercetat cu darul ei aproape toată Rusia. Pretutindeni au venit spre a i se închina nenumăraţi bolnavi, semnalându-se şi consemnându-se numeroase cazuri de însănătoşire deplină şi mai presus de orice nădejde.